Azi mi-am cumparat un mango, care imi facea cu ochiu galesh din raftul supermarketului, undeva intre struguri si portocale. M-am apropiat timid, m-am uitat la pret, 3 lei jumate, am rascolit emisferele cerebeloase dupa amintirea notiunii de “mango” si pentru ca n-am gasit nimic, am zis “ce mam’ dreq, hai sa vedem ce-o fi si-asta”

L-am adus acasa pe Claudiu (ca asa l-am botezat pe drum), si l-am uitat pe masa din bucatarie, pana a trecut ziua de frecat buha cu spor, si m-am intors acasa cu pofta de ceva bun. Intru in bucatarie, si pe ce-mi pica ochii? Pe Claudiu ! “Ha-haaa, imi zic eu in barba, al meu esti !” si-am luat un cutit, si precaut am taiat o felie.

Groasa coaja mai avea Claudiu, da’ nu era chiar nuca de cocos, era undeva intre pruna si portocala. Dupa ce-l tai mai izbeste un damf de morcov… zic “hait! m-or fraierit astia de la Profi! Au bagat zeama de morcov in mango, si au vandut sucul de mango separat, sa scoata si ei un ban!” cand colo surpriza! Avea gust de … piersica cu morcov… foaaaarte ciudat, si dulce si bun.

Asa ca m-am pus serios pe treaba, l-am dezbracat de-a binelea pe Claudiu, si am inceput sa bag falci cu sete in pulpa lui zemoasa. In caz ca n-ati mancat vreuna din neamurile lui Clau’ pana acuma, sa stiti ca ele au toate un sambure urias in mijloc, si din samburele ala pleaca niste atzici fire sfori funii marinaresti in tot fructu, de zici ca-i o mutatie genetica intre pruna, morcov, piersica si canepa.

Si cu fiecare muscatura din Claudiu, ma umpleam de o multumire interioara, de pace si calm, pe langa fire lede mango intre dinti, ca imi inchipuiam ca musc cu sete din ceafa zemoasa de dushman, si-mi ramane-ntre dintzi dovada victoriei.

Meerbier, dusmanii nushtiu de ce