Partea 1 : Concertul Scorpions Brumar 2007 Sibiu (I)

Au cantat baietii de a stat matza`n coada, si prima mea reactie o fo: “mah, no ajtia siguur ni’o trag pe la spate cu playbacku lor cu tot” , cand colo vocalistul lor, chiar scotea la varsta lui aceleasi sunete pe care le’a scos la vremea cand inregistra wind of change si altele. Jos palaria!

A fost si un moment foarte tare cand tobosarul a tinut toata piata mare in picioare de unul singur !!! (asta mai ales pentru ca nu era scaune si era ud pe jos) dar oricum, 30 de minute a batut ala saracele tobe de le`a nenorocit, si s`a mai si dezbracat pe`acolo, sa`l vezi om in tata firea la 50 de ani cum i se intaresc sfarcurile, ca afara mai era putin si ningea, mi`or dat lacrimile sa vad atata pasiune la om.

Au cantat toate melodiile care mi`s mie mai dragi ale lor, desi sunt convins ca le`a iesit pe ochi si vantu’ schimbarii (care l’a tras, bah!) si trimite’mi un inger si inca te iubesc . Si a fost o senzatie fantastica sa aud toata piata mare din Sibiu cum fluiera pe Wind of Change… era dincolo de orice auditie muzicala, era fortza poporului, chiar acolo. Cu bune, cu rele, cu ploaia, cu aia de se bagau in fatza, cand a inceput omu’ sa fluiere Wind of change la microfon si toata piata mare cu el, am zis “jos palaria, asa da”.

Apoi s’a spart chefu, lumea a inceput sa`si caute un loc caldutz in care sa traga pana dimineata cand incepeau sa circule trenurile. Eu si cu gashka ne’am apucat sa cautam bombe rock, ash de unde! Toate erau rezervate de mult, pana si scarile, si budele si scrumierele erau rezervate. Mai pe scurt: n’aveai unde sa te pishi in Sibiu in noaptea aia.

Atunci mi`am bagat picioarele, si`am intins`o sa ma intalnesc c’o gajik pe care`o stiam mai demult. Ne’am intalnit la caracatitza vorbitoare (eu, ea si prietenul ei), am luat un pahar de vin fiert la o terasa din piata mare, am vazut o cutie de bani cum e umflata de vant si vine peste noi… :D L’am ajutat pe omu’ sa’si culeaga averea de pe jos, am mancat pateu intins pe paine, la terasa, in timp ce zgribuleam si aveam pe masa inca 20 de alte pahare de vin fiert, pentru ca nimeni nu avea nici cea mai vaga intentie sa mai stranga mesele la ora aia.

Dupa ce`am mancat, am intrebat si noi pe baiatu de la masa unde’i o cambuza rock… ala nu stia, manelist probabil, dar shefu a ingaimat ceva de ‘mperium .. ce ‘mperium ? Pai e de jazz! JAZZ ? Mi`au sclipit ochii, si’am zis “da! da! e bun! merge! Undeee e?” si ne’a zis omu cum s’ajungem, noroc ca era aproape tare de piata mare, si in 10 minute eram acolo.

Mie unu’ nu mi`e rusine cu cate baruri am vazut, da’ IMPERIVM din Sibiu le da zona de departe. Mi`a frant inima de la intrare: carciuma visurilor mele! Underground, cu afise cu jazz-mani si jazz-womene la intrare, cu instrumente muzicale atarnate pe pereti, cu mese facute din masini de cusut de epoca din fier forjat, cu un clopot la bar, cu formatie, cu aerul ala de de bodega de negri, cu prize si cu wi-fi… M-am topit nu alta.

Am ras si’am baut vin rosu acru de’tzi strepezea dintzii, l’am dres cu 3 plicuri de zahar, si ne’am desenat mustatzi pe dejte si’am facut poante cu Fracois pana ne’au dat aia afara…pe la 3 dimineata…

Pe’aici amintirile mele din Sibiu de anu trecut se innoada cumva de amintirile din ceilalti ani, si de toate gagicile (adica ambele) cu care`am batut strazile alea pavate, amintiri foarte frumoase, dar imposibil de povestit, asa ca va recomand urmatoarea treaba: luati de mana o tipa/un tip fain/a, strain complet, si fugitzi in Sibiu. S’ar putea sa iasa o aventura foarte tare.Apoi am plecat la gara.Dom’le, drumul de intoarcere a fost cea mai mare aventura din toata mancarea asta. De ce? Pentru ca jumate din multimea care tocmai umpluse piata mare vroia sa se’ntoarca la catzalu si la purcelu’ lui, dar CFR-ul nu binevoise sa puna la dispozitie decat 2 (doua) vagoane de sageata bleu pentru ora 6.30 dimineata catre directiile principale: Cluj si Timisoara.Am dat sa intru in vagon, si pana atunci credeam ca stiu ce inseamna “inghesuiala”… ma inselam amarnic.

Eram in trenul ala ca sardinele’n cutie, stateam in picioare, cineva’mi respira in ceafa, altcineva in fatza, nu puteam sa ma misc fara sa dau un cot in cineva. Fireste trei sferturi de vagon nu avea bilet, si saracu nashu cand a intrat (mai rau ca’n tranvai), si’a pus mainile’n cap si’a trecut asa, mai mult in vizita, decat la control, n’a dat pe nimeni jos, n’a facut scandal, om cu frica de Dumnezeu.

Si pe mine m`o pus dracu sa vreau sa’mi ocup locu (doar ca sa-l cedez politicos la don’shoara cu care eram) si am aflat ca surpriza! Pe locu meu era o baba, care nu nimerise probabil cimitiru, si se dadea cu trenu in schimb.
-Mamaie! Hai sus! Toate babele’n aer! Eu am bilet!
-Eu nu ma misc! Eu am bilet la clasa I !
-Pai du’te mamaie la clasa I atunci!
-Da’ de unde mai fecior, ca nu vezi ca deabia poti respira pe’aici?
-Las’ mamaie ca te duc io!

Si’am luat’o de mana pe tzatza Frasina, ea l-a luat pe moshneagu ei care ocupa tot “abuziv” locul altui adolescent, si ne’am apucat sa batem… un sfert de sageata albastra cat mai era pana la clasa 1. Dar ce aventura sa batzi aia 25 de metri! Nu va puteti inchipui, trebuia la fiecare pas sa imi cer scuze de vreo 10 ori, sa ma rog frumos de cineva sa isi ia cotu/mana/picioru/rucsacu/fundu din calea mea, sa pot calca si io. .. si incetu cu incetu am razbit, greu dar am razbit pan’ la jumatea drumului. Cale de intoarcere nu mai era !

Problema a fost ca baba satula de inghesuiala pe care n’a mai vazut’o de la filmele western de pe vremea plumbuitului, a inceput sa dea coate`n stanga si`n dreapta, si sa`i dracuiasca pe aia care`i stateau in cale… de parca era vina lor ca CFR-ul pizdii masii n’or avut si’al doilea neuron sa suplimenteze locurile… ca tot stiau ca vin scorpionii la sibiu. Nah, din momentu’ ala o fo mult mai greu s’o trec pe baba prin masa compacta de roaketzi si pankari, penca lumea deja se suparase, erau toti la limita rabdarii, si cativa mai shmecheri mai aveau putin si’o pocneau pe baba rea de gura.

Mi’am pus mainile’n cap… am zis “is bou, da’ ma tratez” si’am razbit, incetu cu incetu’ pana la clasa I. Drept rasplata, am nimerit si-un loc liber acolo, si pana sa vina nashu, adica vreo ora am mers la clasa I.. MOKA :D Bine, dupa aia a venit nea’ vasile cu capsatoru, m’a luat la rost, eu ca hrr, ca mrr, ca beletu nu e la mine, e la shefu’ grupului… el a tacut si m’a lasat in pace (doar nu era nebun sa ma puna sa-l duc la shefu grupului), eu m’am intors la oamenii mei, si m’am asezat cuminte pe’o treapta, in noroi, unde’am inghetzat vreo doua ore, iar restul (din totalu’ de vreo 4 ore cat am facut pana la Cluj) am stat dreptzi, parte din cea mai unita echipa din lume, la propriu.

Data viitoare ma duc cu bicicleta.