Vreau Sighisoara… Vreau in Sighisoara… VREAAAAU IN SIGHISOAAARAAA!!!

Gata, m-am racorit, acum sa va povestesc ce-i cu titlu: Mergeam azi prin niste bunkere de prin centru ieshilor, cu gandu aiurea, cand mi-am amintit de scumpa mea dobrogeanca ce acuma o arde pe la work&travel (mai la propriu, mai la figurat) pe undeva pe tarlaua unchiului Sam. Ea ca o fata buna ca painea lui Dumnezeu m-o intrebat deunezi pa mess ce sa-mi aduca, eu m-am codit, am raspuns la deruta, si tocmai cand ma plimbam eu asa azi mi-a venit o idee: Mi-as dori tare mult ceva frumos si unic. Adica ceva ce n-as putea eu sa pup la noi in Romania… as vrea … numele unei negrese frumoase, scris de mana ei pe-o hartiutza (dar musai sa fie un nume din-ala afro, nu Cindy sau mai stiu eu Joanna) si cu gandul asta in cap iau coltzu blocului si cobor pe V.Alecsandri inspre taverna cu fantome c-o vad! Era inalta si chipesa, neagra ca abanosul, cu coditzele impletite atent se uita derutata in jur. Merg zambind inspre ea: “ca sa vezi, te gandesti la lupoaica…”  se uita la mine, ma opreste si ma-ntreaba

- “Can you walk me past the dogs?” eu nedumerit… vorbesti cu mine!? raspund

- “Huh?”

- “Will you walk with me by the dogs?”

- Shur ! :D

Fetii i-era frica de niste comunitari d-ai nosti care se aciuasera pe la scara ei. O conduc ca un jentălmen ce ma aflu cativa pasi pana unde avea treaba ea, bag niste vorbaraie, si inainte sa ne despartim o plasez:

- “Uat’z ior neim?”

- Obe. imi raspunde ea

- “End hau du iu spel det?”

- O-B-E

- “Nais neim, bat uat’z ior ful neim?”

- Obediah

- “Oaaau… teic cher Obe!”

Dragi copii, asta a fost minunea pe ziua de azi, n-am pus-o pe fata sa-mi dea autograf, ca n-am mai avut tupeu… dar mi-a luminat seara mica minune de azi. V-am pupat!