Azi m`am trezit la fix. Fix doua ore dupa ce trebuia sa sune ceasu, si probabil a si sunat, da`eu clar am preferat sa zac decat sa ma prezint la egzamen… singuru in care`am intrat dealtfel. Am ajuns totusi la faculta pe la vreo 12 shi, fix la timp sa primesc impresiile colegilor:

Miki a pus expert punctul pe i : “Ai cam subt`o la faza asta” dupa care a mai tras un fum de tzigara. Apoi am plecat la un centru maternal, ca deh, azi e practica shi`i obligatorie. Undeva intre Cracanesti Bunget si Dumbrava de jos exista un satuc, ii zice Plop, ei bine acolo am fo noi.

La intrare prima surpriza: Dezcaltzarea! Hait! Am zis in gandu meu “precis ma asteapta cateva ore cu aroma de sconcshi puma”… am tras aer adanc in piept, am oftat cu durere`n suflet (si cu una’n cur - la fel de puternica si opusa ca sens - in virtutea principiului actiunii si reactiunii) si`am intrat in camarutza cu covor colorat pe jos, pe care statea turceste toata grupa mea de la faculta, si SURPRIZA! nici un damf! (clar, mi`a murit nasu de la raceala - ca sa vezi partile bune in a fi racit doua saptamani).

*

Si o tanti Laura (Ţaiss tipa) a inceput sa ne povesteasca cum e treaba cu centru parental, ca vin mame adolescente, unele minore, majoritatea care-au trait in orfelinate toata viata, salbatice, si debusolate, care nu cunosc conceptul de afectiune decat din telenovele, si au vreo maxim 6 luni sa invete sa`l mimeze in centru asta, ca plodu sa aiba macar o mica sansa la o viata cat de cat normala.

Unele mame nu`s in stare sa`si hraneasca odrasla la 3 ore, sau nu stiu sa prepare un lapte praf, sa nu mai zic de cartofi prajiti cu ochiuri-aia`i sci-fi de` dreptu`… Mereu pica in doua extreme - ignorarea copilului, sau hiperstimularea lui (mame obsesiv-compulsive, de`si pun copchilu` sa se joace 24/7 si lugu-lugu la cap toata ziua)

Chiarca - stiai ca primele 12 luni de viata sunt cele mai importante? Daca n`are cine sa te stearga la cur cand faci pe tine, daca n`are cine sa`ti tina gatu cand tie`ti pica pe spate, daca n`are cine sa iti tina mainile cand tu inveti sa mergi… esti condamnat practic sa traiesti o viata cu sentimente invatate din filme “iubirea e aia cand plange si o bate, da o lasa insarcinata si se iubeste, ca la urma se impaca, da el o mai bate din cand`incand” si “increderea e aia cand Jose-Fernando ii da cheile de la mertzanu lui lu’ Antonio Grandejoder si ii zice baah pula ai grija sa nu dai cu el in gropi! da are incredere ca-i baia` bun Antonio, desi cu el il inseala Fionella” ca sa nu mai spun de termeni prea abstracti cum ar fi integritate sau aspiratii, pe care nici macar telenovelele nu reusesc sa-i explice…Doamne`ajuta acolo, ca altcineva….

Partea cea mai tare era ca tipa ne vorbea despre mamele astea denaturate cum vorbeste ghidul gradinii zoologice despre bursucii din vitrina - numai ca`n cazul nostru - bursucele se plimbau de colo-colo, mai zambeau tamp, una l`a si adus pe ala micu la expozitie, a râs putin, i-a ars o palma dupa ceafa lu ala micu si`a plecat cu un mers de cimpanzeu catranit.

Mi`a luat ceva timp sa diger faza… a fost ca un dus rece pentru mine. E clar: Vasectomia salveaza Romania!

Zambeste! E moka.

(Dobrogeanca mea preferata)