Aseara mi`am tras jaluzelele, m`am baricadat in camera, l`am pus pe nea Miles Davis sa`mi zica una mai de jale si m`am aruncat in pat, sa hibernez in bezna. Da’ de unde! Vezi tu ca socoteala de`acasa nu se potriveste cu cea din pat pentru ca un bec ardea de pe hol, de la colegu’ “Ion”, si toata lumina`mi batea drept in cap. Nu e crima mare, i`am dat mesaj omului pe mess (ca suntem asa de tehnologizati azi, ca in loc sa`mi mut curu din pat pana pe hol, sa inchid becu am preferat sa ma intind pana la johnny, sa intru pe mess, sa`i dau omului buzz, ca deh… nici nu mi`a trecut prin cap cealalta varianta) sa vad poate se rezolva cu becu. ash.. n’am noroc.

M`am foit, mi`am tras plapuma pe cap, am adormit cu gandul la ce bucatzi de carton, postere sau ce mama dracu oi gasi eu a doua zi sa astup geamu ala insuportabil de pe usa.

A doua zi, ce sa vezi - mare noroc mare ma plesni in drum spre sala: cum mergeam eu cu castile`n urechi si gluga in cap, ca un cocalar vero ce ma prezint - in fatza mea pe un tomberon stateau frumos asezate doua rogojini, noi-noutze cu sfori cu tot, cu lespezi, si gauri pentru cuie, stii tu, dinalea de pus la geam (sau mers la plaja) oricum TZUTZ! egzat ce trebuia la baiatu :)

Fara sa ma opresc, fara sa incetinesc macar le`am luat de pe tomberon cu un gest de`o naturaletze dezarmanta, am scos o sacosa din rucsac si mi`am impachetat trofeul. La sala s`or legat si fetele alea de la receptie de mine ca “ce fac cu rogojinile” … eu:

-”Ma mut la mare! Sa am pe ce face plaja”

(ele) - “Hai tu serios acuma, ce faci cu ele ?”

(eu) - “Uite le`am gasit pe drum si le duc acasa”

(ele) - “Minti! Zi ca le`ai cumparat”

Dom’le v`am zis ca e noi - calitatea se vede de la distantza ;)

Si le`am dus acasa si le`am montat deasupra geamului din usa… s`or potrivit aproaaape perfect, ca o mai ramas asa trei dejte de geam jos.. da’ nu mor eu de la aia. Uite si poza:

Si cuprins de un avant asa revolutionar, ca am vazut ca pot sa insurubez doua hol’shuruburi, si ma simt mascul feroce care transpira`n soare cu picameru`n bratze - am luat si cuieru’ ala care statea aruncat prin bucatarie, si m`am pus sa`l montez pe usa de la debara. Aveam mare nevoie de`un cuier, hainele mele stateau de vreo doua saptamani aruncate pe jos pentru ca efectiv nu aveam unde sa le atarn, fostu cuier… Dumnezeu cu mila, pocnea in fiecare seara cate un cui din el…pana n`a mai ramas ce pocni, da’ uite pozele:

.

.

.

.

Dupa cum se vede, hainele mele ocupa doar o mica parte din cuier, restul l`am pastrat pentru frumoasa colega de apartament, al carei nume nu e voie sa`l dau publicitatii, asa ca`i voi spune colega Virtuala, sau mai scurt “V” de la “Veta” . Buuun.

*

Morala e ca m`am simtit foarte mandru ca am batut patru cuie… sau vorba lu bunicu’ “ai pus doua paie cruce…VAX!” si asa e.. e o nimica toata, dar sunt curios cati plozi din generatia hi5 stiu sa bata un cui fara sa`si dea peste dejte.

Eu unul stiu ca sunt norocos al dracu’ pen’ca de pe la vre’un an incolo (dupa asa-zisa perioada “horror” pt parintzi) am crescut la bunici. Era acolo camp de alergat cat vedeam cu ochii, caini de jigarit, pisici de dresat, gaini de care sa fug (ca mi`era frica de ele), un garaj enorm (la varsta ceia) plin cu toate sculele posibile (bunicu-maistru’ tamplar) si in plus un tovarash exact cum trebuie, Nicusor (mai nou Nick, ca a fugit la obezii de peste balta) cu care am facut toate cacaturile ce ne`o fatat mintea noastra bolnava de`atunci: prashtii, “carturi” pe rulmentzi, drumuri cu biclele, petarde, casa’n copac (din care n’am batut decat o scandura e drept…dar planul .. planul era maretz!!!), jocuri cu fise, si multe alte tampenii, ca sa nu mai spun cate obiecte am distrus, daca le treceam in cv pe toate ma luau astia ca expert demolator.

Si in cele din urma ce conteaza? Ca nah.. stiu sa bat un cui, ca acuma am cuier pe hol si rogojina pe geam… ah.. si

…si sunt bucuros sa fiu din “generatia copiilor cu cheia la gat” ca fara mess, si fara net, fara laptop si fara mobil m`am distrat din plin ca orice copil din spatele blocului.