6:30 AM we seem allright, like never better - Lumini importate din albumul alb de asta-noapte. Condus in noapte masina lu’ tata, cu Bufni in dreapta mea, cu HPC tremurand ca varga pe bancheta din spate. Intrat, blocat usi, scos din viteza, apasat ambreiaj, pus contact, pus centura, pornit motoru, apasat ambreiaj, bagat intr-antaia, lasat frana de mana, aprins faruri, aprins pozitii… am uitat ceva? frana de mana? Totul e bine, sunt exaltat si terorizat in limita stocului disponibil.

Ca dupa fiecare noapte alba, imi simt creierul acoperit de plumb - linistit la gandul ca sunt la adapost de radiatii ma asez pe scaunul directorial de la mine din camera, si parca nimic de-aici nu mai e al meu, sunt doar un strain in vizita in viata mea, sau nah, in vizita la “fosta”.

Mi-e dor de passiflora mea, era o priveliste rara, floarea aia exotica ce-mi atarna din tavan si-mi domina toata camera, prima mea planta cu 5 sau 7 frunze. Liniste, nimeni nu mai intreaba nimic, petrecerea s-a terminat “Sa te ajut cu curatenia?” .. “E in regula, marti vine postasul” .. “Ma bucur, credeam ca o sa pleci fara mine” .. “De ce ?” .. “Spui asta doar asa” .. “Cred ca da” .. “Stii ce, de fapt eu ma bucur ca am venit” .. “Nu, nu vine postasul, vine doar laptarul” .. “Chiar si-asa, mi-am facut datoria, va iubesc pe toti nelimitat si neconditionat in limita a 512 Mb” .. “Serios?” .. “Fara mijto” .. “..si eu”

probabil ma plimb pe 4 roti ca sa ajung mai repede acolo unde vreau sa ma intreb cum a fost drumul…

Cam scurt.