Din seria “Grijă mare cu mutantul acesta!” stimaţi cititori, stimate cititoare minore, am deosebita plăcere şi onoare de a vă oferi un nou şi ţâţomental dobireview la un film de ne uitat: X-Men Origins: Wolverine (Workprint) traducerea cea mai fidela a cuvântului “workprint” fiind

SCURSÚRĂ, scursuri, s.f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde îşi face drum o apă curgătoare; făgaş. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.
Sursa: DEX ‘98
s. v. albie, blenoragie, curs, diaree, dizenterie, făgaş, gonoree, leucoree, matcă, prelingere, scurgere, vad, vărsare.
Sursa: Sinonime

Traducerea este cum nu se poate mai potrivită din două motive mari şi late: unu la mână, varianta gratis X-Men Origins: Wolverine online free streaming este neterminată şi furată din studiourile FOX cu vreo lună înainte de data anunţată pentru premieră, şi doi la picior este o mare labă (cel puţin 47 jumate la bocanc)

Pentru că e neterminată avem ocazia unică în cariera unui amator de SF-uri să vedem “bucătăria” de efecte speciale a marilor producători de filme, şi anume decoruri şi obiecte care par desenate în paint, ştăngi, cabluri şi alte nebuneli care ajută cascadorii şi o mulţime de momente de animaţie digitală nefinisată, sau notiţe care apar direct pe peliculă gen “Angela, mută fa copacu ăsta mai la stânga, că stă ca viţălu-n poartă acilea” cu săgetuţă spre betu copac.

Din fericire nu sunt un mare fan al metodei B de “critică constructivă” şi nici n-am timpu’ sau răbdarea să nenorocesc toată munca unei echipe întregi de oameni pe motiv că nu e gata încă, deşi motive s-ar găsi gârlă. Deci am să mă leg doar de ce m-a durut pe mine mai tare şi ce nu ţine de loc de FX: scenariu’ şi actoria.

“Văăăleeeu, Văleu, Văleleeeeu !” Este într-un cuvânt reacţia mea la acest film. Despre ce e vorba? Păi sunt ăştia doi fraţi mutanţi LOGAN şi Victor (reclamă mascată la DACIA, clar). Până aici totul bun şi frumos. Începe chiar promiţător – amândoi uniţi, amândoi cumva nemuritori, adică imuni la cuţite, gloanţe, bombe, foc, la căzături din’astea mizilicuri gen de pe bloc, sau din avion fără paraşută, şi fireşte nu îmbătrânesc niciodată.

Luptă ei în toate războaiele posibile timp de 150 de ani, de la răzbelu civil până spre ăla din Vietnam fac măcel, prăpăd, costiţă afumată şi mititei din inamic, până sunt arestaţi şi aduşi în faţa curţii marţiale pentru că şi-au omorât un superior pe motiv că “We seem to have a problem with authoritaay”

Ei, de aici începe căcarea Troiei: 20 de soldaţi trag în ei cum trage Tom cu tigaia în Jerry, şi pe ei îi gâdilă. Apoi apare individu’ de la guvern care le zice: “băi băieţi, dacă nu vă convine nemuritori în arest, vă scot eu la muncă patriotică pe câmp” şi ăştia fireşte că acceptă (pentru că în două zile de arest şi-au corectat problema cu autoritatea) mdah…

Şi povestea nu se leagă, adică multe dintre acţiuni sunt complet nemotivate. La un moment dat fratele mai mare o omoară pe soţia mezinului, şi ăla micu vrea să şi-o răzbune scurtându-l de-un cap pă bou’ mare. Dar stai să vezi că până la urmă aia n-a murit, şi ăla de fapt nu vrea să-l omoare, dar se răzgândeşte, şi îi omoară pe alţii că aşa i se scoală lui.

Tot ce poate vedea un om cu un neuron mort de somn la 6 dimineaţa din filmul ăla este efecte speciale, multe dintre care neterminate, o grămadă de păpuşi masculine de actori care stau mai bine cu brandu’ decât cu lecturarea logică a textului… şi zeci de clişee penibile şi obositoare de regie, e.g. ploaie, noapte, pădure, copilul înlăcrimat după ce şi-a ucis tatăl urlă la cer din deznădejte. Camera este cerul, cerul se suie tot mai sus (şi căcatul ăsta de truc se repetă de vreo 4 ori în film de-ţi vine să zici “bine băi, da’ m-am prins, pula mea, mai schimbaţ’o şi voi, dă-o dreq bă Daniele).

Am avut momente în care nu ştiam dacă să râd sau să plâng, atât de proastă era actoria în general şi ideea filmului şi realizarea în particular. Tipic americană, explicată ca pentru o naţie de cârtiţe obeze retardate. “Vezi fiule, noi suntem buni, nu răi, înţelegi, noi facem bine, nu ca ei, care sunt de căcat” sau “Am devenit o bestie, voi m-aţi făcut aşa, aşa că nu mai ţin seama de reguli, am să mă comport ca o bestie, mrrr! şi am să fiu răăău, că aşa m-aţi făcut voi, fără cod de onoare, fără remuşcări mrrr! uite ce rău sunt”…. dar astea sunt riscurile meseriei când iei culturişti să facă munca de actor, şi scriitori de benzi desenate să facă film artistic de ficţiune.

Per total îi acord acestui film un scuipat ş’un sfert din totalul maxim de o pungă jumate de vomă – FOARTE INDICAT PENTRU ANOREXICI, cât despre restu, ce să vă zic…

A se viziona cu lămâie*

*numai pentru masochişti

Am vazut azi Reality Bites, un film mult promis ce mi-a fost cu mare caldura (ca sa nu spun fanatism) recomandat de Misha acu’ multi multi ani. E un film despre noi, despre mine, si tine, ( bufni si hpc, fata_nesabuita si moishi, loiky, serj, si cu tot neamu nostru) despre toate tampeniile pe care le-am facut, despre vise, despre traume din copilarie, si despre un prezent prea lenes…

E un cuvant care descrie filmul asta, si anume delicios. De ce? Pai sa vedem.. apuci s-o vezi pe Winona Ryder, la 23 de anisori, cum isi fatzaie anatomia de colo colo, din bratzele lui Ethan Hawke intr’ale lui Ben Stiller, ca mingea de pinball.

.
Sub deviza “Dintre toate filmele care rupe topurile, unu’ sta acasa si scuipa chijtocurile” va prezint dobireview-ul filmului Terminus Paradis, in regia lui Lucian Pintilie. “Terminus Paradis” e un termen de specialitate CFR-ist, si reprezinta punctul in care se termina toate caile ferate… un fel de “la Mama Dracului” pe limba romana…

.

Bai, toma’ ce m`am uita’ la filmu asta. Si a m`a lasat fara cuvinte, si fara sentimente. Mi`a luat inima si`a plecat vorba lu’ Bobo de la Proconsul.

Avertisment: acest DobiReview contine spoilere, adica rasfatzuri – pentru aia care n`au vazut filmu – deci merita citit ! :D