E ora 6 fara un minut. Mereu ma trezesc inaintea ceasului, dupa fix 8 ore de somn. Il inchid inainte sa sune. N-am visat nimic. Ma dau jos din pat cu grija, sa n-o trezesc pe iubi. Ma duc mai intai in bucatarie, pun apa la fiert, apoi merg in baie, ma spal pe ochi, pe dinti, blocat pe albul imaculat care se holbeaza la mine din oglinda.

Ma duc in bucatarie, pun cafeaua peste apa care fierbe deja de-un minut. Mi-e greata. O fi de la tutun. Ma uit in frigider, cateva oua, o cutie cu lapte, niste legume, ceva salam, un pachet de unt pe terminate… nimic care sa-mi starneasca pofta. Oricum nu-mi mai e foame dimineata… ar trebui sa slabesc, am pus burta.

Deschid geamul si ma uit afara la orasul care inca mai leneveste, deschid pachetul de Marlboro si-mi scot mecanic o tigara. O aprind si apoi imi torn cafeaua. O beau neagra, sa-i simt gustul cu narile, sa stiu ca nu ma inseala zaharul, sa ma trezeasca. Fumul imi intra in ochi, dar deja m-am obisnuit. E liniste.

Ma duc din nou la baie, ma spal in graba fata si la sub-brat, ma sterg cu prosopul, ma dau cu mennen, apoi cu Str8, imi imbrac atent costumul, dupa ce termin de incheiat camasa ma dau cu Armani noir, imi indrept gulerul, imi aranjez cravata, imi fac freza incercand sa maschez inceputul de chelie. Imi dau pantofii cu crema maro. Ma uit in oglinda, zambesc… stramb, si strain, nu mai tin minte cum sa fac toate nimicurile astea. Ma duc pana in dormitor, o sarut grijuliu pe frunte, si plec.

Cobor scarile blocului, imi scot cheile de la masina – iar am parcat in pula peste drum, ce sa faci, daca-i asa o inghesuiala in zona asta – calc cu atentie sa nu-mi murdaresc pantalonii. Ma urc in masina, imi aranjez oglinzile, scaunul, imi pun centura, eliberez frana de mana, ma asigur, semnalizez, plec. Dau drumul la radio – concurs Kiss 25 – ma gandesc sa-l schimb, degetele imi aluneca spre radio, dar ma razgandesc la jumatatea drumului – oricum toate posturile-s de cacat.

Ajung la serviciu, sunt primul, ca de obicei, azi e vineri, lumea mai si intarzie – eu nu – de doi ani vanez promovarea asta, si n-o sa-mi scape de data asta. I-am intrecut pe toti, mi-am facut treaba exemplar, l-am si sabotat pe Vasea, principalul meu competitor – dar nimeni nu stie de ce mailurile nu i-au ajuns la timp – sunt prea abil pentru ei.

…

Urmeaza pauza de masa, toti mananca, eu lucrez. Am aranjat inca un contract mare pentru firma, un gand fugar – am adus doar azi mai multi bani in companie decat toti ceialti in sase luni – totusi nu ma bucur, lucrez in continuare, lauda de sine nu e bine privita in mediul corporate. Seful vrea sa ma vada, precis vrea sa ma felicite din nou. Asa e, ma invita sa stau jos, ma felicita, incerc sa nu-mi afisez multumirea. Apoi ma anunta ca va trebui sa aleaga un urmas la functia sa. Fireste, m-a ales pe mine, sunt cainele cel mai de incredere, sunt tovarasul de drum lung, sunt angajatul model, sunt noul director regional C&C Investment and Trading, de Luni imi iau in primire noul birou.

Puteam sa pariez ca voi primi postul, am muncit ca un descreierat doi ani pentru el, acum urmeaza fericirea… precis acum ma voi putea in sfarsit relaxa – dar nu chiar acum, dupa vreo doua luni, sa mearga bine inceputul – sau poate dupa primul semestru… da… precis investitorii se vor bucura si mai tare daca vanzarile vor creste cu 12… poate chiar 13% datorita mie – va trebui sa trag tare.

Cobor cu liftul cele 12 etaje, ies din cladirea de sticla, imi aprind o tigara, tusesc. Scot noul port-visite – aveam cele 125 de carti de vizita cu noua mea titulatura pregatite de trei luni deja. Sunt atat de incantat de ele, incat intru dinadins in vorba cu un strain doar ca sa-i pot inmana cu aerul cel mai degajat cu putinta noua mea carte de vizita.

…

Ajung acasa, e vineri seara tarziu, sunt obosit. Ma prabusesc in fata televizorului, care merge molau. Schimb apatic canalele, nimic bun, in afara de tzatzele si bucii din showurile de divertisment degresat. Mi-e atat de foame incat imi aud stomacul cum urla, dar mi-e prea lene sa ma ridic. Telecomanda imi aluneca din mana. Ma aplec s-o caut sub fotoliu, si simt cotorul tare al unui caiet. Il ridic, il sterg de praf… este jurnalul meu de acu 2000 de ani, imi vine sa-l arunc. Il deschid intamplator la mijloc.. “Citeste gandurile tale de la 17 ani: inainte sa faci un compromis care-o sa-ti schimbe viata, trage-ti un glontz in cap!”

Las caietul sa-mi cada, schimb canalul, dau televizorul mai tare, imi deschei camasa… ar trebui sa slabesc, pun burta, mi-e somn si foame, mai mult foame. Mi-e lene, somn, foame, sila… adorm.