Am trecut bariera de la Ţigarete pe Mulga, enduroasa mea cu 8 cilindri si 500cc, m-am oprit la un non-stop din Zimbru să-mi iau pachetul de kent lung şi pliculeţele de jacobs. Mă uit la ceas, e deja Luni dimineaţa, de un sfert de oră. În curând centralistele de la europ taxi o sa schimbe obosite placa din “europ taxi, bună seara” în “europ, bună dimineaţa”. Nu-mi pasă.

Îmi aprind o ţigară în timp ce o maşină a patrulei rulează încet pe lângă mine. “precis or să mă ia din nou la pulă” … vina mea e că am o figură suspectă, bafta lor e că s-au născut în România, ţara care nu stârpeşte prostia, ci din contra, o creşte şi-o îngrijeşte cu neţărmuită afecţiune. “Totuşi, n-au şi ei nevestele lor de futut, n-au şi ei copiii lor de certat, de ce trag la mine ca muştele la rahat” mă întrebam în sinea mea, “auzi, comparaţia asta cu muştele nu te prea ajută…” când din spatele meu se auzi o voce răguşită şi tabagică dar totuşi curios, feminină.

“auzi, n-ai cumva un foc?” Mă întorc, şi-o văd chiar pe ea: Ella, regina bucilor, mama obidiţilor, singura mângâiere a oricărui puştan virgin la 14 ani a cărui singură scăpare este o cameră jegoasă de motel, un prezervativ, şi 60 de lei, pentru 2 minute de felaţie.

“12 jumate… eu te ştiu de undeva, locuieşti pe-aproape?” i-am răspuns în timp ce îi întindeam bricheta. M-a măsurat din cap până-n picioare, cu un ochi viclean şi tencuit cu un strat zdravăn de fond de ten (probabil care masca o vânătaie) apoi mi-a răspuns la marele mişto “imposibil! tocmai m-am întors din italia după 8 ani.”.

“…tocmai te-ai întors de la un futai de 8 ore cu 3 italieni care te-au mai şi bătut, târfa naibii” îmi venea să-i zic, dar m-am mulţumit să scot un simplu “aham” şi să-mi pun casca. Am tras ultimul fum din ţigară şi m-am suit pe Mulga, am decolat cu scârţâit de cauciuc ars. Trebuia să îmi aşez gândurile. “nu fii bou! aşa n-ai să ajungi nicăieri!” îmi repetam obsesiv în gând. “până la urmă, e numai şi numai vina ta – n-ai să fii niciodată nimic mai mult decât un traficant de vin fiert şi emoţii la mâna a doua”

Am ajuns acasă. Pe frigider am remarcat prima oară un bileţel care probabil zăcea acolo de macar 6 zile. Normal că nu l-am văzut, e prima oară într-o săptămână când intru în bucătărie… “Mori în sloboz!” zicea laconic biletul semnat Gina. “a uitat să-şi lase numărul de telefon… bine-a făcut, oricum n-am obiceiul să sun curve” reflectam pe marginea notei, în timp ce-mi storceam din greu neuronii să-mi amintesc cine-i Gina… “mizda păsii” am concluzionat concesiv, şi am aruncat într-o trocuţă nişte cuburi de carne de mâţă.

pe patul meu mă aşteptau credincioase ca-ntotdeauna cele doua mâţe ale mele: muşeţel şi cocaină, lăbărţate ca doi porci pe masa de Crăciun, cu dureri atroce în cur. “Fute-v-ar soarele de porci” i-am dojenit cu drag în timp ce îi ţîpam mai încolo să-mi fac loc să-mi trântesc hoitul pentru 4 ore de somn chinuit ce mă despart de “mâine”.

“Noapte bună, iubire – tu să nu faci ca mine…”