Tătuca Cohen nu m-a minţit niciodată, fie-i ţărâna uşoară… Sunt douăş…doi, douăştrei de ani de când l-am văzut dând o lecţie de măiestrie în cântec  pe stadionul ăla împuţit din capitala veche (Bucureşti).

Înaintea crizei, a foametei şi a răzbelului din 2021 actualul teren dezafectat de 238 kmp, îngrădit cu un zid înalt de 4,5 m , gros de 2 m şi lung de 415 km obişnuia să fie o înfloritoare capitală a Europei – cu o populaţie de 2 milioane de rezidenţi, 1,2 milioane de flotanţi, studenţi, turişti, şi 580 de mii

de câini comunitari.

Pare fantezie, ştiu; dar au fost oameni acolo, chiar mulţi, milioane de oameni cu milioane de vieţi si vise diferite.. dar istoria nu are scrupule, şi media a muşamalizat incredibil de bine cazul… Adevărul e că oamenii stăteau acolo de bună voie de generaţii, şi au fost avertizaţi ani în şir, cu toţii au citit semnele, şi totuşi au rămas pe acel “tărâm al făgăduinţei”, chiar şi când s-a început construirea zidului de securitate… ce căcat:

se mândreau cu el !

Îşi spuneau “ierea şie timpu’… se nu mai vină aşea, oricine din provincie”  – ironic, nu crezi? După ce s-a terminat zidul verde (ce poreclă idioată, doar era vopsit maro) – au început discriminările, vizele, codurile de bare de pe buletin, implantările masive de cipuri, starea de “securitate portocalie” cum îi zicea. Şi chiar a mers binişor vreo trei ani, până când “din senin” a izbucnit epidemia – cel mai groaznic flagel de la ciuma care era să şteargă Londra de pe hartă în 1665.

Începuse prin cartierele periferice, şi a fost complet ignorată la început, greşit diagnosticată drept “encefalită acută”. După primele 4 cazuri care-au trecut fără să stârnească nici o reacţie s-a îmbolnăvit chiar fetiţa de 16 ani a primului ministru, şi cu tot bănetul lui taf’su, toţi doctorii asiatici şi toate prescurile la Mitropolie, în nici trei săptămâni s-a dus pe copcă. Asta a atras îngrozitor de multă atenţie din partea jurnaliştilor care s-au aruncat ca nişte hiene asupra fostului prim ministru (bietul om a strigat disperat “Nu există  Dumnezeu.!!!” pe holurile palatului Cotroceni, şi a demisionat în ziua veştii cutremurătoare) şi au început să-l hărţuiască.

Ironic…

Puţin mai târziu s-a aflat cât de contagios era virusul botezat de localnici “Boala M”. Era de 4 ori mai contagios decât malaria, de două ori mai mortal decât ciuma, şi spre deosebire de aceasta, se simţea şi iarna şi vara ca un student dormind sub plapumă, în dimineaţa începutului de sesiune. Se răspândea prin aer, şi evident, ministrul a murit la scurt timp după, şi astfel s-a terminat suferinţa lui, ceea ce a arătat că se înşelase, şi totuşi exista un Dumnezeu, unul milos. De ce tocmai “Boala M” ? nu, nu de la “ministru”, ci de la singurul tratament cunoscut:

moartea

Fireşte, la câteva săptămâni după au început să moară din jurnalişti. Unul câte unul, toţi care se căţăraseră pe zidurile casei lui de la Mogoşoaia, toţi care obţinuseră ilegal dreptul de-a intra la minora bolnavă, doar ca s-o pozeze, s-o transforme într-un articol lacrimogen de scandal ieftin de prima pagină au plătit cu vieţile lor putrede, căci sufletele şi le vânduseră de mult necuratului… ceea ce a arătat din nou că exista un Dumnezeu, unul singur, mare, drept şi al dracului de ironic pe deasupra.

Imediat s-a declarat oficial starea de carantină totală. Nimeni nu mai avea voie să părăsească zona împrejmuită. Fireşte panica s-a dezlănţuit, şi porţile au fost luate cu asalt, aşa că armata şi poliţia a trebuit să intervină. Guvernul şi toate instituţiile statului au fost mutate la Teiuş, care a devenit temporar capitala, iar preşedintele a zburat împreună cu prima doamnă şi copiii lor într-un elicopter negru, direct la o clinică izolată din munţi.

Apoi a urmat foametea şi pierderea noţiunii de bani, lumea a început să-şi dea seama din ce în ce mai clar că erau condamnaţi la moarte în antecamera iadului şi când a devenit limpede asta, atunci s-a dezlănţuit isteria şi a început războiul civil… luptele de gherilă, şi

anarhia…

Patru ani a durat până când oficial n-a mai rămas nimeni în viaţă… Organismele mondiale de păstrare a păcii s-au spălat pe mâini de această situaţie. Nu aveam rezerve de combustibil fosil, nu era problema lor. Vieţile nu contau. Antidoturi şi vaccine au apărut, dar majoritatea pure şarlatanii care profitau de disperarea oamenilor, puţine reuşeau să prelungească zilele de suferinţă ale bolnavilor de “Boala elveţiană”  – i se spunea şi aşa deoarece de la manifestarea primelor simptome, moartea venea mereu

în fix 15 zile

dar mesajele… se aud şi azi. Radio România Cultural, deşi bruiat în FM de poliţie, încă se mai aude pe AM, dacă ai unul din radiourile ălea vechi de contrabandă, şi în fiecare noapte Cătălin Sturza îşi ţine rubrica lui obişnuită – Cultura.NET – şi nu menţionează niciodată ziua… dar veştile sunt actuale, şi vocea lui.. din ce în ce mai tristă.

.

.

.

.

.

.

şi totuşi tătuca Cohen nu m-a minţit niciodată..