M-am trezit gâfâind, acoperit de sudori reci. Sudorii au plecat după micul dejun. (mda. da’ ia mai sugeţi voi pule! dar să revenim). Mă uit la ceas, e ora 7:00 şi sună ca o bucătăreasă obeză care anunţă castraveţi proaspeţi la prânz în penitenciarul de femei.

“-Castraveţi!?” se trezeşte vorbind năuc Nelu’ , ultimul meu neu’ron.. !Nu, nu, era doar un vis, culcă-te la loc mamă”. Iar m-am visat în Agenţie. Visul ăsta se repetă de trei luni încoace, de la incidentul cu spaghetele Dănuţ: mă trezesc în sala mare de conferinţe a Agenţiei în mijlocul unei întrevederi ratate. La pupitru un lăbar are cuvântul. Eu îmi dau silinţa să nu sforăi prea tare în timp ce’l “ascult”. Brusc se face ziuă – ia foc toată sala! Pereţii, uşile, scaunele, birourile, ferestrele, parchetul – totul arde în flăcări ca curu’ Annei Lesko, iar eu mă uit ca jiţălu’ cum plonjez printre uşile de incendiu şi fug mâncând pământul, şi mă salvez numai pe mine. Restu’… restu’ ard toţi ca şobolanii, dar pe mine mă doare la doi metri cubi în faţa pulii. Extaziat şi mut de panică răsuflu uşurat, trag un vânt şi dau să îmi aprind Mioriţa Norocoasă când…. fix pula! mă trezesc. Mereu înainte să trag primul fum.

Mă spăl atent pe ochi în baie. Cicatricile din misiunile anterioare îmi conturează frumos figura de bâtlan de baltă. Mă bărbieresc. Lama aparatului Cilette se lasă purtată de ridurile mici în tranşeele de cicatrici din colţul stâng al gurii.

Sunt deja 48 de ore de când n-am mai fumat. Încep să intru în sevraj. Mă opresc din activităţile mele zilnice şi mă caut îndelung în buzunare. Scotocesc câte 5 minute absorbit fiecare buzunar după care îmi dau seama că nu vreau să le mai găsesc, e doar un obicei prost de care mi-am promis să mă las. “Nu te mai vreau! Îmi faci doar rău!!” i-am urlat ultimei Mioriţe înainte s-o rup şi s-o arunc de pe pasarela peste calea ferată.

Mă uit înapoi înspre o zi scăldată în sudori, cu miros acru de păpădie şi puf de fată mare. Îmi amintesc ca un ecou răspunsul lui Hans la urarea mea de dulce:
– Sugi ţâţă de maimuţă, lucky sană-văbici.
– Sau nu.