6:30 AM we seem allright, like never better – Lumini importate din albumul alb de asta-noapte. Condus in noapte masina lu’ tata, cu Bufni in dreapta mea, cu HPC tremurand ca varga pe bancheta din spate. Intrat, blocat usi, scos din viteza, apasat ambreiaj, pus contact, pus centura, pornit motoru, apasat ambreiaj, bagat intr-antaia, lasat [...]

Pentru duminica asta, sa va pregatiti urechile pentru un deliciu, o melodie care aluneca atat de usor si profund, incat ai crede ca e chiar rodul strunelor lui Orfeu, si-al unui cor de ingeri, jos palaria pentru tatuca..

Leonard Cohen – The Faith

Mi-aduc aminte si-acum vorbele lui Prutianu “80% din timpul lor, oamenii il petrec in jocuri psihologice” si aici se referea la toate actiunile alea normale, si atat de necesare pe care le fac inconstient cand socializez : mint, ma ascund, zambesc cand vreau sa injur, tac, ironizez, epatez, ignor, uit, fur, ranesc, dau cu capul de altii, de pragul de jos, de pragul de sus… ca asa suntem noi oamenii,

…ne place sa ne tachinam

Am sa ma nasc, si-am sa tzip, si`am sa strig, mama zambeste si`asteapta.

Pentru ca se poate regasi sinele cauboiului Nelu, Vasile, sau ion in oricare dintre noi… oriunde v-aţi, oriunde săşti oriunde vitacorcotutzpurush.

“In filmul tau sa joci rolul secundar” hehe, ce faza de cacat. Aduce cu aia – “traiesc prin si pentru copii”.
Trei cuvinte care descriu Dobilomania: Recomandat Personaleor Neconstipate. (pentru concursul lui marius)

Iar azi diminiatza la ora 4, cand treceam pe langa vitrina generos luminata, nu am putut sa m-abtin sa nu scot camera ca sa imortalizez minunea:

…nu de alta, dar prea de tot aduce a zicala aia populara:

“Si cu sula`n cur si cu sufletu’n rai…“

Sa va fie de pofta mare si tihna-n suflet melodia de duminica asta, compusa si cantata atat de fain di`o trupa locala de Temeshvar

Pierdut in dimineaţă

Dimineaţa-mi vorbeşte intr-o limba albastra
Inchizandu-ma in gesturi moi.
Mă topesc in cuvinte greoaie,
Si-alunec gol intre voi.

Alerg după vise, însetat de lumina
M-ascund prea aproape ….

Coborât peste frunze, Cu ochii lipiţi
Încep si caut scuze …

Alerg după vise însetat de lumina
M-ascund prea aproape nu port nici o vina

Coborât peste frunze, cu ochii lipiţi
Incep si caut scuze …. In ce?
In copacii înfloriţi…

Va privesc de aproape
Înghesuit in destin
Auzind printre şoapte ?!?
Dimineaţa-i un chin!

Lyrics by Dan Bunea

N-am amintiri mi-e capu’ gol… versurile astea imi suna-n bostan in seara asta. Si daca tot ma bate gandu, hai sa-l las sa ma calce-n picioare de-a binelea si sa dezvolt putin ideea, adica relatia mea cu alcoolu’

Bautura a fost pentru inceput, ca orice altceva o curiozitate pentru mine, tin minte ca aveam vreo 13-14 ani poate mai putin, cand a plecat mama, si am spart dulapu cu alcoale (care era oricum deschis) si am dat pe gat o juma’ de visinata, si-am amestecat-o cu palinca si vin… m-am facut praf, am dat la ratze in balcon, in timp ce ma intrebam de ce se invarte tot cu mine. Aia a fost trist. Nu partea cu datu la ratze, partea cu imbatatu’ de unu singur

Regula numaru’ unu a beuturii: Nu esti destul de alcolic incat sa bei singur (aparent, eram foarte precoce) si fireste am incalcat-o.

Mai tarziu au inceput majoratele, a venit clasa a doij`pea si am inceput sa merg in fiecare luna la 2-3 chefuri cu mult fum, multa bautura, si ceva mancare (uneori). Regula era urmatoarea: cu cat petrecerea era mai de cacat, cu atat ma imbatam mai tare. Si e de la sine inteleasa: ma plictiseam, muzica nu era din filmu’ meu, oamenii se distrau in legea lor, doar nu era sa stau ca vaca sa rumeg fursecuri, nu ? In principiu la petrecerile ok era prea multa bautura si nimeni nu se facea atat de praf incat sa dea la rate.

Am avut si perioada mea nebuna… tin minte de parca era 2003 :) la etaj in.. cum pula mea ii zice… aaa !! Club RS ! Intr-o muzica din’aia “fashion” adica î-ţ î-ţ î-ţ î-ţ am amestecat o doza de bere cu scrumu ce l-am scuturat din kentu pe care l-am fumat, si m-am pus pe asteptat minunea! Minunea a venit doua ore mai tarziu, cand rupt de beat in gradina botanica dadeam la bobocei in zori.

A fost si majoratu’ lui Cezarica, la care era atat de putin alcool, si atat de multe manele, incat din momentu’n care-am pus picioru in bodega aia am stiut ca o sa pomenesc seara respectiva… pur si simplu eram prea prost sa ma gandesc la alta varianta… asa ca am golit toate paharelele de tarie de la mine si vecinii dimprejur, am postit o sticla de ceva cu baietii in baie, si am jucat barbunca pana pe la 1 noaptea cand crancen de biat le-am redecorat alora o cabina intreaga de buda, vezi tu.. nu mai aveam atata concentrare incat sa nimeresc closetu’.

Dar cum omu destept invata dintr’ale altora, omu de rand din ale lui, si prostu’ de stie pe toate… am invatat si din cacatu ala, si m-am mai potolit. Ultima pe care-o tin minte, si cea mai balshoi dintre toate a fost cand am plecat cu Boy in discoteca, si de incalzire am dat o sticla de … couture parca, niste cognac, pe din doua. El o fi avand mai multa experienta decat mine, ca io pana sa ajung in club eram deja clampa, si-o trebuit baiatu’ sa ma duca acasa.. la bufni fireste, unde-o avu baiatu grija sa nu adorm, sa nu intru’n coma, ca eram atatica de aproape.

Si-acu m-am linistit… n-am nimic cu cei care se bucura ca e bautura, si se intristeaza cand lipseste… dar chiar si cu experimentele ce le-am facut pe mine, bautura in sine e un cacat, la fel sunt si ceilalti “catalizatori” ai interactiunii umane, fie iarba, praf, sau timbru… the power’s in the people: oamenii aia cu care te rupi de nu mai stii cum te cheama ar trebui sa fie aceiasi oameni langa care-ai vrea sa te trezesti, si sa suni acasa sa te scoata tata, sau sa iesi din cort ca mori de cald sau frig, oameni pe care-i iubesti si daca asa e.. atunci e clar ca nu irosesti bautura..

…sau timpul tau cel pretios

Am vazut pe situl lui visurat un articol cu freaca buha, toate bune si frumoase, dar apoi a aparut si pe blogu lui Sergiu, bag seama ca este un trend, si pentru ca in materie de tzoale, muzica, figuri si bloguri sunt mereu in pas cu moda, am decis sa fac varianta mea de relatare:

NU freca buha!

Buha nu este cel mai bun prieten al omului! Frecatul Buhai duce la altele mai rele: la frecat lampa lu’ Aladin, la’ frecat sticla de spirt, la frecat damigeana de 50, si in cele din urma, la frecat nevasta altuia.

Buha este un animal parazitar care se hraneste din durerea ta la 2 metri in fatza pulii. Buha este celula de baza societatii romanesti, tot romanul freaca Buha.

Frecarea Buhai a fost ceva bun la origini, a fost o miscare de revolta impotriva exploatatorilor imperialisti, dar in ultimul timp, din buha n-a mai ramas decat fundul, restul a fost furat, sau ros de soareci, si in ultimul timp fundul de buha s-a ratacit aiurea, in consecinta, oricine freaca buha, fara sa-si dea seama o freaca aiurea.

Daca ai citit pana aici si n-ai inchis compu, n-ai smuls cablu cu tot cu priza, si nu l-ai aruncat pe geam, e clar ca mi-am racit buha degeaba.

Ma intorc s-o frec, poate se mai incalzeste.