Azi m`am trezit la fix. Fix doua ore dupa ce trebuia sa sune ceasu, si probabil a si sunat, da`eu clar am preferat sa zac decat sa ma prezint la egzamen… singuru in care`am intrat dealtfel. Am ajuns totusi la faculta pe la vreo 12 shi, fix la timp sa primesc impresiile colegilor:
Miki a pus expert punctul pe i : “Ai cam subt`o la faza asta” dupa care a mai tras un fum de tzigara. Apoi am plecat la un centru maternal, ca deh, azi e practica shi`i obligatorie. Undeva intre Cracanesti Bunget si Dumbrava de jos exista un satuc, ii zice Plop, ei bine acolo am fo noi.
La intrare prima surpriza: Dezcaltzarea! Hait! Am zis in gandu meu “precis ma asteapta cateva ore cu aroma de sconcshi puma”… am tras aer adanc in piept, am oftat cu durere`n suflet (si cu una’n cur – la fel de puternica si opusa ca sens – in virtutea principiului actiunii si reactiunii) si`am intrat in camarutza cu covor colorat pe jos, pe care statea turceste toata grupa mea de la faculta, si SURPRIZA! nici un damf! (clar, mi`a murit nasu de la raceala – ca sa vezi partile bune in a fi racit doua saptamani).
* 
Si o tanti Laura (Ţaiss tipa) a inceput sa ne povesteasca cum e treaba cu centru parental, ca vin mame adolescente, unele minore, majoritatea care-au trait in orfelinate toata viata, salbatice, si debusolate, care nu cunosc conceptul de afectiune decat din telenovele, si au vreo maxim 6 luni sa invete sa`l mimeze in centru asta, ca plodu sa aiba macar o mica sansa la o viata cat de cat normala.
Unele mame nu`s in stare sa`si hraneasca odrasla la 3 ore, sau nu stiu sa prepare un lapte praf, sa nu mai zic de cartofi prajiti cu ochiuri-aia`i sci-fi de` dreptu`… Mereu pica in doua extreme – ignorarea copilului, sau hiperstimularea lui (mame obsesiv-compulsive, de`si pun copchilu` sa se joace 24/7 si lugu-lugu la cap toata ziua)
Chiarca – stiai ca primele 12 luni de viata sunt cele mai importante? Daca n`are cine sa te stearga la cur cand faci pe tine, daca n`are cine sa`ti tina gatu cand tie`ti pica pe spate, daca n`are cine sa iti tina mainile cand tu inveti sa mergi… esti condamnat practic sa traiesti o viata cu sentimente invatate din filme “iubirea e aia cand plange si o bate, da o lasa insarcinata si se iubeste, ca la urma se impaca, da el o mai bate din cand`incand” si “increderea e aia cand Jose-Fernando ii da cheile de la mertzanu lui lu’ Antonio Grandejoder si ii zice baah pula ai grija sa nu dai cu el in gropi! da are incredere ca-i baia` bun Antonio, desi cu el il inseala Fionella” ca sa nu mai spun de termeni prea abstracti cum ar fi integritatesau aspiratii, pe care nici macar telenovelele nu reusesc sa-i explice…Doamne`ajuta acolo, ca altcineva….
Partea cea mai tare era ca tipa ne vorbea despre mamele astea denaturate cum vorbeste ghidul gradinii zoologice despre bursucii din vitrina – numai ca`n cazul nostru – bursucele se plimbau de colo-colo, mai zambeau tamp, una l`a si adus pe ala micu la expozitie, a râs putin, i-a ars o palma dupa ceafa lu ala micu si`a plecat cu un mers de cimpanzeu catranit.
Mi`a luat ceva timp sa diger faza… a fost ca un dus rece pentru mine. E clar:Vasectomia salveaza Romania!
Zambeste! E Moka.
(Dobrogeanca mea preferata)