Ieseam ieri de la sala, cu o durere de picioare infioratoare, si cu un mers dinala retardat… apropo’ stii cum iti dai seama ca ai facut un antrenament bun pentru picioare? In drum spre casa primesti bani de la trecatori. Si nah, ca in fiecare sambata seara, picioarele au inceput sa`mi umble singure inspre Da Lonely Pub…Rupt si plictisit, zaibit si flamand imi taram oasele peste podu’ decebal in timp ce Mishu imi urla balade in urechi, si ciudat, cu fiecare pas cu care ma apropiam de unirii ma simteam din ce in ce mai vesel. De ce? N’aveam nici un motiv bun sa ma apuce asa bucuria, apoi ma uit in jur si ma plesneste adevarul: sunt innebunit dupa orasul asta.

*

E ciudat, nu? Dar tre’ sa recunosc, iubesc orasu’ asta cu cladirile lui rock, baroc, ba ro-co-co, cu podurile lui nenumarate, cu parcurile interminabile, cu oamenii care zambesc mai des, cu minorele emo cu bretonu’ stramb si negru pe la ochi, cu vanzatoarele care te trateaza omeneste cand le intri in magazin la 1 noaptea, c`o gluga`n cap, si care accepta bucuroase o paguba de 10 bani, ca deh… nu`i un capat de tzara. Cu pleskavitza, cu painea de cartofi adusa din Sibiu, cu Lonely Pub, cu toate catedralele care rasar de unde nu te`astepti, pazite de sfinti sculptati cu migala, si de gargoyli care noaptea prind viata.

Si’am ajuns unde m`or purtat picioarele, adica in crashma mea preferata, mi`am luat locul de cinste pe canapeaua din colt, m`am dezbracat ca era prea cald de la atata fum, si atata carne frageda, si mi`am baut linistit cola. Pentru ca nu ma tragea inima sa fac nimic altceva decat sa shad, dupa ce mi`am terminat bautura m`am ridicat, l`am salutat pe barman si`am intins`o.

Afara dupa ce fac vreo 10 metri ma opreste un mal de om cat usa de la lift, cu barba, vadit muci, si ma abordeaza intr`o limba stiuta numai de Dumnezeu (si de tovarasu lui de baut) cand a vazut ca ii raspund frumos “nem-todom” a dat’o pe engleza “Iu spik inglish?” … “ies!” … “iu have a cigar?” (dom’le trabuc n’aveam, dar nici tzigari ca nu fumez) “sori, ai dont smouc” dupa care tipu a jonglat cu termenii discutiei intr`un mod imposibil de reporodus de`un om trez, si`a ajuns la intrebari personale “iu from America?”… “nou” … “ar iu from Ostreilia?” … “nou!” … “ar iu from Inglănd?” … “nou dom’le, nou, aim from hir!”… “iu speak veri well inglish” – “iu hev a bier from me!”. Am facut cunostinta, s’a recomandat “Andew”…

Am ciulit urechile… bere moka? Sigur ca vreau! Si nu mi`era atat de bere, cat de experienta, hai s`o vad si pe`asta, ce`i de capu’ ursului asta praf, care dupa vorba dupa port e polonez. Si’am intrat din nou in Lonely pub, si am mers la masa de la care tocmai ma ridicasem, si tipul dezinvolt, ca la el acasa face semn lu’ Garcon sa ne bage in seama. Brusc observ ceva ciudat: lu’ barmanu’ i se aprind pozitiile, incepe sa’l fileze pe ursu cu care’am venit, scoate un mobil si formeaza un numar. Intreb si eu ca tot omu “e vreo problema?” si el imi raspunde “da, tipu asta n’are voie aicea” … eu: “de ce?” el: “lasa…” eu: “zi dom’le ca mi`a oferit o bere, si parea simpatic” el: “nu`i chiar asa simpatic cum pare”.

Am vazut eu ca nu suntem bineveniti aici, i’am zis omului sa gasim alt bar, ca prin zona sunt garla! La care el se ridica clatinandu`se, si intreba ‘hu hez a problam uit mi?‘ si se duce glontz la tipu de vis’a’vis care n`vea nici o treaba, si’l ia la rost… ca ce “e probleme?”. Eu am mirosit treaba, ca incepea sa puta de la o posta, si am gasit ca`i momentul perfect sa`mi fac iesirea triumfala. Nah..n`o fo ea FIX triumfala, de fapt m`am tirat pe shest. Am inchis usa dupa mine, bucuros ca am scapat neviolat, sau alte alea. 😀

Si cum ieseam eu din bar, fara o directie anume, tot ma minunam de felinarele alea de fier forjat , de statui, de cladiri, de toata frumusetea din jur, si mi`am dat seama ca desi e imperfecta si din multe puncte de vedere defectuoasa, relatia mea cu orasul asta, imi place!

Si stiu bine ca ati avut fiecare cate’o relatie dintr’asta, cu o tipa… nu prea frumoasa.. nu prea desteapta… ii cam mirosea gura a borsh de fasole, succubus din`ala care`ti sugea doar ce nu trebuie (timpul si banii) si pe deasupra te mai si insela curva dreq… da’ era a ta, si pe tine te innebunea… de ce? sincer.. habar n’am…

…decat ca asa tzinem noi mortzish uneori sa ne dam cu tesla’n coaie,

doar de placere…

Btw: Stii culmea durerii? Sa’ti dai cu tesla`n coaie pana te doare mana.